Înțelepciunea nisipurilor. O nouă perspectivă asupra insecurității. Osho

Sufismul este o viziune. O viziune vă transformă. O viziune este posibilă doar când eşti transformat, când eşti dus pe alte înălţimi, pe alte culmi, pe alte profunzimi ale vieţii. De fapt, nu este deloc potrivit să folosim numele de „sufism”, pentru că nu este un „ism”. Sufiţii nu îl numesc „sufism”, este numele pe care i l-au dat cei din afară. Ei numesc viziunea pe care o au tasawwuri, o viziune a iubirii, o abordare iubitoare a realităţii. Înseamnă să te îndrăgosteşti de existenţă.

Vă invit în această binecuvântare numită sufism, dar veți putea intra doar cu sufletul deschis. Ascultați cu iubire. Argumentația nu vă este de niciun folos. Sufismul nu face niciun efort să vă convingă. El se face accesibil doar pentru cei care sunt pregătiți să se împărtășească din el. Este o invitație adresată tuturor, însă doar cei suficient de curajoși să renunțe la argumente vor putea să intre în această lume a sufismului. Deschiderea sufletească trebuie să fie fundamentul, participarea trebuie să fie baza.

Osho

Osho s-a născut în Kuchawada, India, la 11 decembrie 1931. Tatăl său a fost negustor de haine și aparținea religiei jainiste. În 1946, Osho are experiența primului său satori. De-a lungul anilor experiențele sale meditative au devenit din ce în ce mai profunde. La vârsta de 21 de ani atinge ceea ce el denumea iluminarea, „cea mai înaltă culme a conștiinței omenești”. În acel moment, spune Osho, biografia lui exterioară a luat sfârșit; de atunci el s-a văzut trăind o stare de totală unitate cu legile intime ale existenței. În plan exterior și-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasă de Filozofie. A fost Campionul unui concurs al dezbaterilor pe întreaga Indie, câștigând Medalia de Aur. Dupa terminarea facultății, este numit profesor de filozofie la Colegiul Sanskrit din Rajpur și apoi la Universitatea din Jabalpur.

Întreprinde călătorii în intreaga Indie, vorbind în fața unui larg auditoriu și polemizând cu liderii religioși în dezbateri publice. În 1966 Osho demisionează pentru a se dedica în întregime scopului de a iniția omul modern în arta meditației. Începe să conducă tabere de meditație; se adresează curent unor mulțimi de 20. 000 - 50. 000 de persoane în cadrul adunărilor ce aveau loc în aer liber. În 1974 este inaugurat ashramul de la Poona.

Influența lui spirituală este de nivel mondial. Grupurile de terapie existente în jurul lui Osho în acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentală. Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche: "O" înseamnă "cu multă recunostință, iubire, gratitudine" dar și "echilibru, armonie". "Sho" înseamnă "extinderea multidimensională a conștiinței" și "total binecuvantat de existență". Osho a decedat la 19 ianuarie 1990; fără să fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor săi că: "Existența a hotărât că i-a venit timpul". Pentru el devenise limpede că a rămâne în limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Înainte de a muri, a mai spus: "Vă las visul meu."

Osho nu are ceea ce poate fi numit o opera scrisa, el nu a scris propriu-zis nicio carte. Cartile publicate sub numele sau sunt transcrieri ale discursurilor sale, datorate discipolilor sai. In timpul vietii sale, aceste transcrieri au fost facute sub indrumarea si atenta sa supraveghere. Discursurile lui Osho acopera domenii foarte largi ale cunoasterii, de la psihologie la filosofie, fara sa constituie propriu-zis un sistem, deoarece Osho insusi a fost impotriva oricarui sistem de gandire. Gandirea sa era în viziunea sa o "cale", prin care Osho a incercat sa adapteze invataturile traditionale orientale contextului specific al lumii contemporane. Discursurile sale sunt fie conferinte tematice fie raspunsuri uneori foarte dezvoltate la intrebari puse de discipolii sai. Tematica acestora este intotdeuna un pretext pentru a contura propria gandire (sau cum o numeste Osho in titlul uneia dintre carti - "Calea Mea, Calea Norilor Albi") fie ca este vorba de comentarii pe marginea scrierilor traditionale (precum Dhammapada atribuita lui Buddha, textele Upanishadelor, Vedanta sau Vijnana Bairava), Noul Testament, Evanghelia dupa Toma, scrieri ale unor poeti și ganditori precum Khalil Gibran sau simple povestiri Zen. Aceste discursuri au fost strânse în apoximativ 650 de volume și traduse în peste 34 de limbi. Considerându-se un iluminat, un trezit, Osho are o viziune proprie asupra tradițiilor spirituale orientale, viziunea a unui "martor", care "vede dinăuntru", dar si cea a unui interpret al marilor religii occidentale, in special al crestinismului, oferind astfel o perspectiva complexa, unitara plina de înțelesuri majore asupra acestora.