Viata si carti. Amintirile unui cititor de cursa lunga

„Citesc tot mai rareori din placere, desi continui sa nu cunosc placere mai mare decat cititul. Cu exceptia scrisului. De scris, scriu fara dificultate. Dar rescriu, de obicei, de mai multe ori, orice text pe care-l consider important. Multi ma socotesc spontan, desi reluarile acestea sunt un semn de elaboratie. Norocul meu a fost dintotdeauna ca mi-a placut sa scriu. De aceea am si scris, se vede, atat de mult. Imi inving de fiecare data lenea innascuta, silindu-ma sa duc la bun sfarsit ceea ce am inceput. Istoria critica a reprezentat, din acest punct de vedere, cel mai mare pariu cu mine insumi. Am, in scris, mania lucrului incheiat, care e forma mea de ordine, dar care se bate cap in cap cu impulsul de a nu admite, in viata, nicio ordine prestabilita. (…) Politic, am fost un liberal bine temperat de un spirit conservator. N-am iubit inovatiile, dar nu-i urasc pe avangardisti. Detest, mai presus de orice, isteria, delirul, irationalitatea. Rationalismul meu incurabil nu e scutit de o puternica atractie pentru ce nu inteleg.”
(Nicolae Manolescu)