Tema la insomnie

Performanta rara, dorita de condeie de prima mana, prozele scrise de Alina Beiu-Desliu pe marginea insomniilor – crosete rafinat-subtile ale unei Penelope moderne – ne fac sa credem ca asistam la un spectacol unic, de o remarcabila densitate ideatica si stilistica, spectacol in timpul caruia eul auctorial/eul poetic, pentru a prinde de trena mesajelor incifrate cat mai multe sensuri, ganduri, rascruci obsesiv-ontice, isi arboreaza fara voie – in siajul nietzscheean – alte si alte masti: cea a ego-ului impatimit de sunete, cautand in muzica lui Bach, in nocturnele lui Chopin etc. nu atat alinare, nu atat implinire, cat alte pretexte de a accede spre lucruri imposibil de priceput, cea a ego-ului scriptic manat de tentatia de a sapa la infinit in luturile de eter ale sinelui, exersand la nesfarsit – intr-un teribil, scrasnit, efort – exprimarea de sine, cea a ego-ului artist, a ego-ului ireal, a ego-ului fantasma, a ego-ului insotit de dulci-terifiante-necesare spectre […]