Portretul domnului W.H.

Era un portret care reprezenta un bărbat, îmbrăcat într-un costum din secolul şaisprezece, care stătea în picioare lângă o masă, cu mâna dreaptă sprijinită pe o carte deschisă. Arăta cam de şaptesprezece ani şi era de o frumuseţe extraordinară, totuşi întrucâtva evident feminină. Într-adevăr, dacă nu ar fi ţinut cont de îmbrăcăminte şi de tunsoare, cineva ar fi putut spune că faţa cu acei ochi visători şi nostalgici, cu acele buze roşii şi delicate, era faţa unei fete. În manieră şi în special prin modul de tratare a mâinilor, pictura amintea de o lucrare târzie a lui François Clouet. Vesta din catifea neagră cu fantasticele sale puncte aurii şi fundalul de culoare albastru-verzui în faţa căruia el se înfăţişa atât de plăcut şi de la care primea o luminozitate de o culoare deosebită erau exact în stilul lui Clouet, iar cele două măşti ale Tragediei şi Comediei care atârnau întrucâtva formal de pe piedestalul de marmură aveau acea severitate a tuşei atât de diferită faţă de graţia uşuratică a italienilor, pe care chiar şi la Curtea Franţei marii maeştri flamanzi nu au pierdut-o niciodată, şi care a reprezentat întotdeauna o caracteristică a temperamentului nordic.

Cartea include şi eseul Decăderea minciunii.