Nord

„Trebuie să te dotezi cu o armură – sau dacă vreţi cu un blindaj – pentru a-l aborda pe Céline. Trebuie să-l accepţi aşa cum e sau să nu-l accepţi deloc.“


„Există în Nord câteva episoade incomparabile. Personajele au mintea la fel de deranjată şi sunt la fel de surprinzătoare ca şi în Călătorie la capătul nopţii, iar scenele pe care le fac sunt, în anarhia lor, întru totul memorabile.“


Prietenii s-au dezis de el, iar con­fraţii l-au atacat cu înverşunare. Lui Céline nu i-a păsat. A spulberat cu nonşalanţă canoane literare („întâmplarea, eu o conformez cu totul stilului, la fel cum pictorii nu se ocupă prea mult de obiect“), religioase („în Scripturi stă scris că la început a fost Cuvântul; nu! la început a fost emoţia“) şi politice („am fost partizan al armatei germane, da, dar numai pentru că ajuta Franţa să-şi păstreze coloniile“).