Ion

"Ion e un poem epic, solemn, ca un fluviu american, o capodopera de maretie linistita. (...) Ion este, dupa chiar afirmatia scriitorului, un individ care in lipsa de orientare a celorlalti stie ce vrea.
Desfasurarea romanului poate sa dea impresia ca in atingerea scopului sau Ion pune prea multa inteligenta. El seduce pe Ana, asteapta ca aceasta sa ajunga prin graviditate de rasul satului si sileste pe tata sa vina sa se tocmeasca in privinta zestrei. Ion nu e insa decat o bruta, careia siretenia ii tineloc de desteptaciune... Lacomia lui de zestre e centrul lumii si el cere cu inocenta sfaturi, dovedind o ingratitudine calma. Nu din inteligenta a iesit ideea seducerii ci din viclenia instinctuala, caracteristica oricarei fiinte reduse."
G.Calinescu, "Istoria literaturii romane"