Dreapta credinta in scrierile Sfintilor Parinti. Vol. 2

Dumnezeu nu ne‑a lăsat întru neştiința cea desăvîrşită, căci cunoştința cum că este Dumnezeu este semănată de Dînsul în toți oamenii fireşte. Încă şi însăşi făptura, şi ținerea şi ocîrmuirea ei propovăduiesc mărimea firii dumnezeieşti. Dumnezeu ne‑a arătat a Sa cunoştință, atît cît ne este cu putință nouă – mai întîi prin Lege şi prin proroci, iar în urmă prin Fiul Lui Unul‑Născut – Domnul, şi Dumnezeul, şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. Deci toate cele ce ni s‑au dat nouă prin Lege, şi prin proroci, şi prin apostoli, şi prin evanghelişti le primim, le cunoaştem şi le cinstim, nimic mai mult decît acestea căutînd. Pentru că Dumnezeu, bun fiind, este dătător de tot binele, nefiind supus zavistiei sau vreunei alte patimi.
Drept aceea – ca Cel ce pe toate le ştie şi poartă grijă pentru ceea ce este de folos fiecăruia –Dumnezeu ne‑a descoperit ceea ce ne‑a fost de folos să cunoaştem, iar ceea ce a fost mai presus de puterea şi înțelegerea noastră a trecut sub tăcere. Pe acestea să le primim şi întru acestea să stăm, nemutînd hotare veşnice şi netrecînd peste dumnezeiasca Predanie!