Dictionar de omonime

Pentru o mai bună cunoaştere a limbii române este nevoie de un Dicţionar de omonime.

Omonimele sunt cuvinte cu aceeaşi formă şi pronunţare, dar cu înţeles diferit:

fişă¹,-e s.f. foaie mică de hârtie sau de carton pe care se fac unele însemnări

fişă²,-e s.f. (tehn.) piesă la capătul unui cordon care se introduce în priză pentru a realiza contactul unui aparat cu o linie electrică.

Relaţia de omonimie se poate stabili între forme din cadrul aceleiaşi paradigme (eu vedeam/noi vedeam), dar şi între forme din paradigmele a două cuvinte diferite: fiu (subst. masc.) fecior, băiat şi fiu (verb) forma de conjunctiv prezent a lui "a fi", pers. I, sg. (să fiu) sau cadă (subst. fem.) vas mare pentru îmbăiat şi (să) cadă (verb) "a cădea", conjunctiv prezent, pers. a III-a, sg. şi pl.

Lexicul românesc se află într-un continuu proces de îmbogăţire, omonimele contribuind, în primul rând, la dezvoltarea acestuia. Tocmai de aceea este nevoie de un astfel de dicţionar, pentru evitarea confuziilor create de bogăţia sensurilor unui cuvânt.

Ca şi antonimele, paronimele, sinonimele, omonimele, joacă un rol important în realizarea unor efecte stilistice:
"Mamă-ta de-i vie

Tu să-i spui să vie

Sus în deal la vie." (C. Negruzzi)

Termenii-titlu sunt urmaţi de definiţii clare, concise, ajutând lectorul să înţeleagă mai bine varietatea lexicului limbii române.

Dicţionarul de omonime, vine în ajutorul elevilor, studenţilor şi al profesorilor, fiind un material didactic necesar pentru toţi cei interesaţi de limba română.