Dictionar de Antonime

Dicţionarul de antonime se adresează atât vorbitorilor de limbă română, care vor să-şi îmbogăţească vocabularul, cât şi celor de alte naţionalităţi, dornici să înveţe limba română.

Problema antonimelor a fost mult dezbătută la noi şi se mai află încă în atenţia lingviştilor datorită lexicului care se dezvoltă pentru că în limba română pătrund mereu cuvinte noi.

Termenul "antonim" provine din cuvintele greceşti anti "contra" şi onyma "nume" şi desemnează un cuvânt care, în raport cu altul, are sens opus.

În relaţia de antonimie poate fi cuprinsă o opoziţie clară între termeni cu sensuri contrarii, dintre care unul e negaţia celuilalt (bun/rău; pozitiv/negativ), dar şi un raport de complementaritate sau de reciprocitate (bărbat/femeie sau a aprinde/a stinge).

Antonimia se află în strânsă legătură cu celelalte categorii semantice –polisemia şi sinonimia.

Legătura dintre antonimie şi polisemie se concretizează prin două aspecte:

- cuvintele polisemantice pot fi antonime în două sau mai multe sensuri;

- un cuvânt polisemantic poate forma perechi antonimice cu mai multe cuvinte, în funcţie de sensurile sale.

Antonimia este strâns legată şi de derivare. Raporturile de antonimie existente între două cuvinte se stabilesc şi între derivatele lor:

a afirma//a infirma

afirmare//infirmare

afirmat//infirmat

Contextul joacă întotdeauna un rol important în alegerea antonimului. Antonimia acoperă semnificaţia de cantitate: mult/puţin, dar şi de calitate:frumos/urât; bun/rău etc.

Nu trebuie omis faptul că antonimele pot fi utilizate şi în crearea unor efecte stilistice. De exemplu, comicul de limbaj ia naştere prin întrebuinţarea efectelor sinonimiei sau antonimiei:

"(…) de când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul raţiunii (…)"(I. L. Caragiale)

"Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători."(I. L. Caragiale)

Perechile de antonime sunt urmate de definiţii concise, limbajul utilizat fiind accesibil tuturor. De asemenea, termenii sunt ilustraţi prin exemple clare, multe dintre acestea fiind împrumutate din domeniul literaturii.

răsărit//apus

zori, auroră//asfinţit

"Între răsăritul de soare şi apusul de soare

Sunt numai tină şi rană" (L. Blaga)

trecut//viitor

timpul care s-a scurs//timpul care urmează prezentului

"Trecut şi viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă şi infinitul asemene, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă" (M. Eminescu)

Dicţionarul de antonime prezintă numeroase exemple care să ajute la înţelegerea acestora, fiind însoţit de Indicele perechilor de antonime pentru o mai uşoară utilizare.