Cuvantul din cuvinte

Cuvantul din cuvinte e o carte cu miza maxima. Indrazneata stilistic, originala si bataioasa. Este parabola unei lumi totalitare, in care, azi, se poate recunoaste Romania dintre 1948 si 1989. Ar fi putut contura o utopie neagra, daca n-ar fi, in fond, un roman realist, ascuns in limbaj esopic. Este, probabil, primul roman politic esopic scris in literatura romana moderna. Cititorul trebuie sa descopere realitatea printre randuri, sa caute subtextul. Cartea are 21 de capitole: sunt 21 de fete ala raului lumii si cea mai puternica legatura dintre ele este absurdul. Un narator sau, mai des, o naratoare anonima consemneaza scene de viata cotidiana. Lumea e schimbata, de nerecunoscut, in cel mai concret mod cu putinta: muntii dispar, caci totul trebuie sa fie nivelat, fara relief, oamenii au nevoie de alte capete ca sa traiasca mai departe, plasa de interdictii riguroase si permisiuni bine delimitate ii acopera, ii transforma in anonimi, lipsiti de personalitate. Cuvintele se golesc de inteles. Totul poate deveni delict (delictul de “nap porcesc”, delictul de “abajur”), scrisul e un delict, literele sunt sau nu vinovate prin simplul fapt ca exista (si nu se poate sa nu te gandesti la controlul literelor de la masinile de scris din anii `80), atavismul e un delict (in subtext, “originea nesanatoasa” de care erau acuzati copiii sau nepotii unor oameni care dadusera contur Romaniei), apar fiinte ciudate, luptilul, cumplita pisica (tortionarul), informatorii, delatorii, provocatorii, suprapusii (ofiterii de securitate), oamenii sunt momiti cu canalizarea (acestia erau numiti in realitatea pe care am trait-o “mancatori de rahat”), se tin congrese stupide, se traieste in era ginandrelor (era comunista).