Autoportret intr-o oglinda sparta

In acest "autoportret" imi pun, mai explicit, o problema mai veche. Ce am in urma mea? O biografie? Sau un destin? Biografia mea n-are nimic spectaculos. Poate, doar fapul ca am trait usor somnambulic, intre realitate si vis, sa fie interesant. Dar daca vad in urma mea, cum inclin sa vad, "un destin", ma lovesc de alte intrebari. M-am inselat, oare, crezand ca destinul este, in buna masura, o consecinta a caracterului nostru? E adevarat ca ereditatea a jucat rolul de ursitoare si ca defectele mele au facut restul? In fine, e gresita sau nu convingerea mea este ca destinul nu e ocult si tenebrous ci actioneaza la vedere prin amanunte de o teribila banalitate, perfect anodine, carora nu le-am dat, importanta cuvenita?
Am incercat un raspuns, folosindu-ma de intamplari imprastiate, in parte prin alte carti ale mele.
In rest, explicatia pentru nevoia mea de confesiune e foarte simpla. Find un introvertit, nu am cum sa scap de "eu". Nu pot sa scriu daca nu ma descriu.